Ucraina

Etica publică

Etica și responsabilizarea publică sunt concepte esențiale aflate la baza unei autorități locale sau regionale eficiente. Ele țin de cultura, procesele, structurile și regulile care garantează că funcționarii acționează în interesul cetățenilor, nu în propriul interes. Acestea reprezintă caracteristici esențiale ale unei bune guvernări, și este important ca ele să fie respectate și monitorizate de către organizațiile relevante.

Etica reprezintă regulile care definesc conduita funcționarilor publici^[1]cu scopul de a garanta că cetățenii sunt tratați corect și în mod echitabil. Etica ajută funcționarii să ia decizii mai bune în interesul cetățenilor, și le permite cetățenilor să evalueze deciziile luate în numele lor de către funcționarii publici.

Răspunderea publică asigură faptul că funcționarii răspund deschis de deciziile pe care le iau în numele populației.

În absența eticii și a răspunderii publice, corupția și malpraxisul au posibilitatea să se dezvolte. După cum vom arăta în ultimul capitol, corupția este dăunătoare pentru individ, societate, economie și guvernare din mai multe puncte de vedere. Prioritizarea eticii și răspunderii publice pot reduce cele mai grave abuzuri de putere și încuraja decizii mai responsabile și mai echitabile din partea autorităților locale.

Chiar și acolo unde corupția nu este endemică, absența eticii și a răspunderii publice poate submina încrederea populației în guvern, instituțiile publice și funcționari. Deși relația dintre etică și răspunderea publică este una complexă, punerea în aplicare în mod consistent și la timp a acestora, poate contribui la crearea și consolidarea nivelului de încredere dintre populație și guvern.

În plus, etica și responsabilizarea publică pot contribui la un mediu favorabil unde se recunoaște că cetățenii și alte părți interesate au mult de oferit în ceea ce privește calitatea procesului de luare a deciziilor. Alături de mecanisme pentru participarea cetățenilor, etica și responsabilizarea publică vor garanta că experiențele personale ale cetățenilor, competența profesională, cunoștințele și monitorizarea de către aceștia vor consolida și vor adaugă valoare deciziilor luate de guvern și de funcționarii publici.

Reprezentanții aleși trebuie să fie conștienți de procesul prin care declarațiile de avere sunt monitorizate și de către care organism, precum și ce sancțiuni pot fi aplicate, și cum, în cazul în care un funcționar dă o declarație falsă ori incompletă. Ei trebuie să cunoască regulile care guvernează denunțurile și care funcționar, sau funcționari, sunt responsabili cu luarea în evidență a denunțurilor și rapoartelor privind neregulile. Autoritățile locale trebuie să asigure instruire internă pentru noii reprezentanți aleși și să ofere pregătire regulată actualizată pentru toți funcționarii aleși. Cunoașterea și înțelegerea cadrului legal și instituțional sunt esențiale pentru ca reprezentanții aleși să reprezinte modele de integritate politică.

În fine, etica și responsabilizarea publică sunt esențiale pentru îmbunătățirea serviciilor publice, pentru că serviciile publice vor funcționa mai bine pentru oameni și întreaga comunitate, dacă sunt receptive la necesitățile oamenilor, bazându-se pe perspectivele, ideile, și viziunea acestora.

Împreună, etica și responsabilizarea publică pot asigura ca luarea deciziilor și alocarea resurselor să fie echitabile, eficiente și efective, ceea ce, la rândul său, face posibilă existența unei societăți, a unei economii și a unei democrații înfloritoare. În acest scop, Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei a adoptat Codul european de conduită pentru toate persoanele implicate în guvernarea locală și regională, încurajând autoritățile locale și regionale și asociațiile lor să proiecteze programe educaționale adecvate de management al integrității și implementează servicii de consiliere, pentru a-și ajuta personalul să identifice și să facă față unor potențiale zone de risc etic și situații de conflict de interese.

Transparența și participarea cetățenilor reprezintă mecanisme importante pentru promovarea eticii și a răspunderii publice în guvernarea centrală și locală. Un raport recent al Comitetului European al Regiunilor privind Prevenirea corupției și promovarea eticii publice la nivel local și regional în țările Parteneriatului Estic consideră că lipsa transparenței a fost principalul punct vulnerabil în toate cazurile analizate. Acest ghid prezintă o serie de instrumente de transparentizare și implicare a cetățenilor în procesele decizionale, care pot fi adoptate de autoritățile locale și regionale.

^[1] În contextul ghidului de față, termenul de “funcționar public” se referă la aleșii locali, autoritățile publice și funcționarii publici (la nivel local, regional sau național), care reprezintă puterea legislativă, administrativă sau judiciară, și orice persoană care exercită o funcție publică, inclusiv în cadrul unei agenții publice sau întreprinderi de stat.

Coduri de etică și conduită profesională

Codurile de etică stabilesc principiile de bază pe care trebuie să le respecte funcționarii publici, precum integritatea, altruismul și deschiderea. Un cod de conduită folosește codul etic pentru a formula standarde și practici care să fie aplicate circumstanțelor speciale dintr-o instituție.

Un cod de conduită stabilește standarde specifice pentru comportamentul profesional necesar într-o serie de situații și le oferă funcționarilor publici îndrumare pentru gestionarea acestora. În plus, codurile de conduită introduc transparența și răspunderea publică în operațiunile guvernamentale.

Standarde internaționale

Codurile de conduită și de etică bine concepute vor contribui la realizarea așteptărilor tot mai mari ale cetățenilor, ale oamenilor de afaceri și ale societății civile, punând în seama guvernelor responsabilitatea de a asigura standarde morale sporite în rândul funcționarilor și aleșilor publici. În acest mod, asemenea coduri vor susține dezvoltarea încrederii dintre populație și instituțiile și funcționarii guvernamentali. Este important ca codurile de conduită să fie utilizabile atât pentru funcționarii publici cât și pentru oficialii aleși, și ca instruirea și îndrumarea să fie oferite pentru asigurarea unei depline înțelegeri a codurilor de către toți funcționarii. Trebuie să fie luate măsuri disciplinare și sancțiuni clare în cazurile de nerespectare a codurilor.

Următoarele standarde și convenții internaționale privesc coduri de etică și conduită profesională:

Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la Codurile de conduită pentru funcționari publici, precum și Codul european de conduită pentru aleșii locali și regionali reprezintă textele de referință pentru autoritățile locale și regionale din Europa pentru asigurarea integrității politice.
Orientările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind etica publică consolidează într-un singur document principiile, standardele și recomandările fundamentale ale Consiliului Europei în acest domeniu, acoperind toate categoriile de funcționari publici, fie ei aleși, numiți sau angajați. Acestea sunt completate de ghidul Pași practici pentru implementarea eticii publice în organizațiile publice, un document viu care oferă studii de caz și exemple din statele membre ale Consiliului Europei.
Recomandările OCDE privind integritatea publică deplasează accentul de pe politicile de integritate ad-hoc pe o abordare comportamentală dependentă de context și pornind de la riscuri, o atenție deosebită acordându-se dezvoltării unei culturi a integrității în întreaga societate.
Acest document al Transparency International privind implementarea unor standarde etice eficiente în guvernare și în serviciul public propune mecanisme practice pentru instituționalizarea unor standarde sporite de integritate morală pentru aleșii locali și funcționarii publici.

Bune practici

Mecanisme de tratare a plângerilor

Mecanismele de tratare a plângerilor permit cetățenilor să ofere autorităților publice aprecieri cu privire la standardele serviciilor pe care le primesc. Acestea formează un important mecanism de răspundere, care permite funcționarilor publici și aleșilor în funcții publice să identifice cazurile în care serviciile publice sunt oferite în mod ineficient sau inechitabil. Când aceste mecanisme duc la tratarea rapidă și eficientă a reclamațiilor, ele pot crea condiții pentru creșterea încrederii cetățenilor în administrația guvernamentală.

Standarde internaționale

Pentru a asigura încredere în aceste mecanisme, autoritățile locale trebuie să aibă în vedere și să soluționeze fiecare reclamație cu promptitudine și în detaliu. Mecanismele de reclamații pot fi făcute mai accesibile prin aplicarea unei abordări de singură oprire, astfel încât cetățenii să nu fie nevoiți să caute între mai multe birouri sau website-uri.

Dacă guvernul folosește o abordare proactivă pentru a preîntâmpina repetarea cazurilor similare de reclamații, mecanismele de reclamații pot de asemenea să ajute guvernele la identificarea unor noi abordări privind furnizarea de servicii și creșterea participării cetățenilor. În acest scop, mecanismele de reclamații trebuie combinate cu evaluări periodice de furnizare a serviciilor, inclusiv folosirea sondajelor de opinie publică și schimbul de experiență și modalități cu alte autorități locale, pentru încurajarea adoptării unei game mai largi de bune practici și instrumente folosite și testate.

Nu există standarde internaționale specifice pentru mecanismele de reclamații legate de serviciile publice. Totuși, mecanismele și procedurile de răspuns la reclamații sunt cuprinse într-o garanție legală internațională la dreptul de participare în afacerile unei autorități locale, existând și un număr de ghiduri și broșuri pentru societate civilă, care pot fi de ajutor. A se consulta, de exemplu:

Protocolul suplimentar la Carta Europeană a Autonomiei Locale privind dreptul de participare la treburile unei autorități locale (CETS nr. 207) asigură garanția juridică internațională a acestui drept, inclusiv stabilirea unor mecanisme și proceduri pentru abordarea și reacția la plângerile și sugestiile cetățenilor.
Ghidul Transparency International cu privire la mecanismele tratare a plângerilor, prezintă bunele practici în stabilirea unui mecanism comunitar de tratare a plângerilor.
Manualul Consiliului danez al refugiaților descrie modul de configurare și gestionare a unui mecanism de tratare a plângerilor.
Prezentarea generală a World Vision asupra mecanismelor de reclamații ale organizațiilor non-governamentale oferă o prezentare generală asupra mecanismelor și instrumentelor utilizate de agențiile de dezvoltare pentru primirea reclamațiilor.

Bune practici

Mecanismele de redresare a plângerilor

Mecanismele de redresare a plângerilor (MRP) sunt instrumente care merg dincolo de mecanismele de reclamații și alte canale de răspuns, întrucât cetățenii pot folosi un MRP pentru a se adresa instituțiilor guvernamentale și municipalităților locale privind impactul și implementarea politicilor asupra cetățenilor înșiși. Când politica unei agenții publice afectează interesele cetățenilor, sau când deciziile luate de organismele guvernamentale centrale sau locale provoacă neplăceri cetățenilor, părțile interesate pot folosi sistemul de redresare creat de agențiile guvernamentale și de organismele municipale locale pentru a-și prezenta plângerea. Un mecanism de redresare a plângerilor nu este folosit pentru a înlocui tribunalul sau sistemul de audit sau investigația oficială; și nici nu reprezintă mecanismul adecvat pentru plângeri împotriva potențialelor acte penale, precum cazurile de corupție. MRP-urile sunt destinate pentru soluții coroborante ale plângerilor.

Standarde internaționale

Mecanismele de redresare sunt utilizate drept un serviciu de primă linie de către cetățeni pentru rezolvarea efectivă a reclamațiilor și/sau neplăcerilor. Mai mult, organizațiile de afaceri pot folosi MRP-urile pentru a reduce riscurile operațiunilor lor de afaceri, iar MRP-urile pot deveni un mecanism prompt și eficient pentru aplanarea disputelor în afara acțiunilor legale.

Mecanismele de redresare eficiente pot servi la identificarea modelelor de corupție și malpraxis, și la crearea de politici de prevenire a corupției. Pentru asigurarea unui acces sporit, este important să se informeze populația în privința MRP-urilor și să se ofere cetățenilor consultanță gratuită privind formularea plângerilor și procedurile de urmat pentru obținerea redresării.

Standardele pentru mecanismele de redresare a plângerilor sunt stabilite în special de organizații internaționale precum Banca Mondială, Banca de Dezvoltare Asiatică (ADB), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) și Comisia Europeană. Aceste standarde sunt legate în special de stabilirea cadrului legal pentru protecția drepturilor cetățenilor. Aceste standarde sunt prezentate în următoarele linii directoare:

Fiabilitatea serviciilor publice: asigurarea drepturilor cetățenilor din partea OECD, privind audierea drepturilor cetățenilor folosind cadrul legal stabilit de instituțiile de stat.
OECD, Recomandarea Consiliului privind conducerea și capacitatea în serviciul public, OECD/LEGAL/0445 – recomandarea are 14 principii și definește responsabilitatea serviciului public.
Cum se depune o plângere la nivelul UE către Comisia Europeană este o broșură care descrie posibilitatea cetățenilor de a contacta și a depune o plângere la Comisia Europeană.
Ghidurile elaborate de instituțiile internaționale privind protecția drepturilor cetățenilor în cursul implementării unui proiect de afaceri includ Ghidul ADB pentru dezvoltarea capacității privind Mecanismele de redresare a plângerilor.

Divulgarea: declararea averii și a conflictului de interes

Divulgarea reprezintă publicarea și actualizarea periodică a unor anumitor informații, uneori cerute de lege, precum interesele financiare ale funcționarilor publici. Aceasta poate susține măsurile anticorupție prin impunerea publicării periodice a declarației de venit și a declarației de conflict de interese. Un conflict de interese apare, sau poate fi observat că ar apărea, când bunurile private sau titlurile funcționarilor publici pot să influențeze în mod necorespunzător politici și decizii luate în exercițiul funcției lor oficiale.

Standarde internaționale

Cerințele de divulgare pot crește încrederea cetățenilor în transparența și integritatea luării deciziilor la nivel local. Acestea ajută de asemenea ca funcționarii publici să aibă informații actualizate regulat, care previn conflictele de interese între angajați. Declararea bunurilor financiare furnizează de asemenea informații importante care să ajute la clarificarea problemelor privind averea funcționarilor aleși, care poate fi disproporțională cu venitul lor, fie protejându-i de acuzații false, fie servind ca probe în cazurile de îmbogățire ilicită suspectă.

Furnizarea de servicii la nivel guvernamental local, fie în construcții, ori în servicii de management, este adesea subiect al conflictului de interese, din cauza proximității antreprenorilor locali de funcționarii guvernamentali.

Încrederea publicului și oamenilor de afaceri în deschiderea fără discriminări a competițiilor pentru oferte ale guvernului local ar fi mai mare dacă atât oficialii aleși cât și funcționarii publici implicați în conceperea ofertelor și evaluarea cererilor de ofertă ar completa declarații de avere și titluri (inclusiv pentru membrii apropiați ai familiilor).

Este important ca instituțiile responsabile pentru strângerea și monitorizarea declarațiilor să fie dotate cu protecție împotriva interferențelor politice sau de altă natură în activitatea lor, de exemplu prin supraveghere din partea unor comitete independente de etică. Tot astfel, funcționarii guvernamentali locali trebuie să fie clar îndrumați în privința declarațiilor proprii, și de asemenea în legătură cu legislația anti-corupție existentă. Un sistem de declarații de avere bine implementat, actualizat și monitorizat regulat, poate completa activitatea unui serviciu eficient de procuratură.

Divulgarea reprezintă un element important al convențiilor și standardelor împotriva corupției, menționate în alte secțiuni ale ghidului de față. De importanță deosebită sunt:

Recomandările Comitetului Consiliului Europei privind Codul de conduită pentru funcționarii publici și Rezoluția 433(2018) a Codului european de conduită pentru aleșii locali și regionali a Congresului Consiliului Europei, prevăd ca interesele private să fie declarate, divulgate și monitorizate.
Rezoluția 434 (2018) și Recomandarea 423 (2018) privind conflictele de interes la nivel local și regional ale Congresului Consiliului Europei apelează la autoritățile locale și regionale pentru ca acestea să promoveze divulgarea proactivă a declarațiilor de interes în anticiparea cererilor din partea cetățenilor și să asigure că politicile de divulgare sunt însoțite de măsurile adecvate pentru soluționarea conflictelor de interese.
Documentul OCDE Rezolvarea conflictului de interese în administrația publică: orientări și experiențe ale țărilor oferă instrumente practice pentru modernizarea politicilor privind conflictul de interese.
Documentul OCDE Declarația de venit pentru funcționarii publici: un instrument pentru prevenirea corupției identifică elementele-cheie ale sistemelor de declarare a venitului.
Consultare, Participare și Dezvăluiri de Informații, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare / The World Bank.

Bune practici

Transparența

Principiul transparenței se aplică pentru a se asigura că cei afectați de decizii administrative au informații complete despre rezultatele și implicațiile politicilor și despre procesul de luare a deciziilor. Disponibilitatea informațiilor pentru public despre politicile, programele și activitățile guvernamentale permite cetățenilor și comunităților locale să obțină o înțelegere clară a acțiunilor guvernamentale, să facă alegeri informate și să participe la procesul de luare a deciziilor locale. Aceasta permite de asemenea oficialilor aleși, celor din guvern și celor din opoziție, să ia hotărâri informate, să exercite scrutine eficiente și să tragă la răspundere executivul pentru acțiunile sale. În plus, accesul la informații este esențial pentru jurnaliști și pentru reprezentanții societății civile, pentru a-și îndeplini eficient funcția de supraveghere și a trage guvernul la răspundere.

Guvernul local trebuie să pună informațiile la dispoziția publicului într-un format accesibil și într-un timp corespunzător. Aceasta le va permite cetățenilor și celor implicați să participe la procesele de luare a deciziilor dintr-o perspectivă informată și să monitorizeze și evalueze implementarea politicilor și deciziilor guvernului, pentru a-i putea trage la răspundere pe funcționarii publici pentru acțiunile lor. Transparența este realizată printr-o gamă de mecanisme, bazate pe dreptul cetățenilor la accesarea informației. Acestea includ dezvăluirea bunurilor financiare și titlurilor oficialilor publici importați și a funcționarilor publici aleși, și publicarea informațiilor în format accesibil și deschis.

Conform definiției Fundației Open Knowledge, „datele deschise sunt datele ce pot fi folosite liber, re-folosite și redistribuite de oricine – supuse, cel mult, cerinței de atribuire și de difuzare.” De aceea, conceptul de date deschise merge dincolo de disponibilitatea informației publice și se concentrează pe utilizarea sa, din care sunt generate beneficii suplimentare economice, sociale și politice. Pentru ca aceasta să se întâmple, informația publicată trebuie să fie completă, permanentă, non-exclusivă, nediscriminatorie și neaparținută, cât și furnizată de surse primare, într-un timp corespunzător și într-un format utilizabil pe calculator (mai multe detalii aici și aici).

Limitarea accesului la informația publică afectează în mod negativ încrederea publicului față de instituțiile publice, crește riscul potențial de corupție și restricționează oportunitățile diferiților actori de a monitoriza performanțele guvernamentale. Aceasta limitează eforturile cetățenilor și ale actorilor implicați de a participa la crearea politicilor și la conceperea recomandărilor de politici bazate pe probe pentru schimbări pozitive. Practica arată că accesul la legislația cu privire la informație, și măsuri adecvate de aplicare sunt un factor esențial pentru crearea unui mediu propice pentru accesul cetățenilor la informație.

Achizitiile publice sunt considerate una dintre zonele principale susceptibile la corupție. Acestea reprezintă aproximativ 12 procente din produsul global intern brut, iar în economiile cele mai dezvoltate cumpărarea de bunuri și servicii reprezintă o treime din totalul cheltuielilor publice. Pe scurt, achizițiile publice sunt o zonă semnificativă pentru o potențială corupție, convenții secrete și alte practici ilegale. Pentru a evita pericolele de corupție legate de achizițiile publice, mijloace și platforme electronice care operează prin soluții de date deschise sunt din ce în ce mai răspândite, acestea fiind folosite de autoritățile guvernamentale pentru a reforma procedurile de licitație. Alături de contractarea deschisă, (unde ofertele și contractele sunt făcute publice) creșterea procedurilor de achiziție publice și deplin accesibile deschide licitația către mai mulți solicitanți și reduce posibilitatea practicilor anti-competitive și a mitei.

O altă componentă importantă a principiului transparenței este deschiderea finanțării partidelor politice și a campaniilor de alegeri, întrucât este important ca electoratul să cunoască sursele finanțării și cum sunt cheltuite fondurile, pentru a lua hotărâri informate și a înțelege care interese financiare, politice sau altele sprijină anumiți candidați sau partide. Transparența donațiilor politice constituie o măsură preventivă împotriva utilizării banilor proveniți din surse ilicite ori din infracțiuni în politică și în alegeri.

În sfârșit, pentru a asigura că resursele statului sunt folosite într-un mod economic, eficient și efectiv, trebuie asigurată independența și capacitatea instituțională a organismului responsabil cu auditul extern. Membrii publicului larg trebuie să aibă posibilitatea de a se familiariza cu raporturile și recomandările majore emise de auditor. Auditul extern este important pentru identificarea provocărilor majore din sectorul public, îmbunătățirea transparenței și performanțelor instituțiilor publice și crearea de politici bazate pe dovezi.

Accesul la informații

Accesul la informații reprezintă dreptul legitim al cetățenilor de a solicita și de a primi informații de la autoritățile publice. Acest drept este adesea pus în aplicare prin legislația privind libertatea de exprimare. Ca parte a dreptului la libera exprimare, accesul la informații reprezintă un drept uman, și oricine trebuie să aibă dreptul de a accesa informații de la organismele și agențiile publice, conform principiului maximei dezvăluiri, supus numai unui set redus de excepții, clar definite, proporționale cu interesele care le justifică (ex. motive de securitate sau confidențialitatea informațiilor). Mai mute detalii aici și aici.

Standarde internaționale

Accesul la informații promovează responsabilizarea, supravegherea guvernului și monitorizarea corupției. Este de asemenea esențial pentru participarea informată a publicului la luarea de decizii, constituind astfel fundamentul pentru funcționarea eficientă a democrațiilor. Accesul liber la informație permite societății civile să monitorizeze și să analizeze acțiunile autorităților locale, servește la prevenirea abuzului de putere din partea funcționarilor publici și oferă date pentru dezbateri publice informate.

Publicarea proactivă a unei cantități maxime de informație în formele cele mai accesibile servește la reducerea nevoii cetățenilor și actorilor implicați să facă cereri individuale pentru eliberarea de informații. Pe lângă furnizarea electronică a unei cantități maxime de informații, autoritățile locale trebuie să prioritizeze desemnarea Ofițerilor de Libertate a Informației în municipalitățile lor. Astfel de ofițeri trebuie să pregătească și să publice recomandări detaliate, atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile locale, și să ofere îndrumări clare privind procesul de apel, în cazul în care o cerere pentru informații nu este satisfăcută. Este de asemenea important să se analizeze cererile de informații din partea grupurilor de cetățeni și actori implicați, în special trenduri sau duplicări, astfel încât autoritățile să poată difuza ulterior aceste informații în mod proactiv.

Accesul la informație reprezintă o componentă fundamentală a unora dintre convențiile și standardele împotriva corupției menționate în alte secțiuni ale ghidului de față. De asemenea, el stă la baza mai multor documente-cheie ale Organizației Națiunilor Unite ce țin de drepturile omului. Următoarele documente fac referire în mod special la accesul la informație:

Convenția Consiliului Europei privind accesul la documente oficiale (CETS nr. 205) recunoaște dreptul exercitabil legal la informație.
Rezoluția 435 (2018) și Recomandarea 424 (2018) Congresului Consiliului Europei cu privire la transparență și guvernare deschisă solicită autorităților locale și regionale să sporească utilizarea în administrațiile lor a datelor deschise și organizării informației, și să le publice în mod complet, accesibil și reciclabil.
Convenția Aarhus garantează în cadrul deciziilor privitoare la mediu o serie de drepturi, inclusiv dreptul de acces la informație.
Recomandarea OCDE către Consiliul Guvernării Deschise identifică prezentarea informației la cerere și măsurile pro-activeproactive din partea Guvernului pentru răspândirea informației, drept un nivel inițial de participare civică.
Rezoluția 59 a Adunării Generale a ONU adoptată în 1946 afirmă că „libertatea de informare este un drept fundamental al omului”, iar articolul 19 din Declarația universală a drepturilor omului (1948) prevede că dreptul fundamental la libertatea de exprimare cuprinde libertatea de a „căuta, primi și transmite informații și idei prin orice media și indiferent de frontiere”.
Directiva 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, denumită în prezent Directiva privind datele deschise, cunoscută anterior ca Directiva PSI, încurajează statele membre UE să pună la dispoziție cât mai multe informații din sectorul public pentru reutilizare.

Bune practici

Datele deschise

Datele deschise reprezintă publicarea datelor și informațiilor într-un format care poate fi folosit, modificat și distribuit în mod liber. OCDE declară că datele deschise reprezintă „un set de politici care promovează transparența, răspunderea și crearea de valoare prin punerea datelor de guvernare la dispoziția tuturor”. Prin eliberarea accesului la datele generate de activitatea instituțiilor publice, Guvernul devine mai transparent și mai răspunzător față de cetățeni. De asemenea, acest lucru susține dezvoltarea afacerilor și a serviciilor centrate pe cetățeni și oferă date importante pentru cercetare și inovare din partea organismelor publice, sectorului privat și altor actori civici interesați.

Standarde internaționale

Promovarea datelor deschise prin portaluri cu stop unic poate mări și mai mult domeniul de aplicare a seturilor de date în privința căutării și analizei. Rezultatele pot îmbunătăți eficiența și furnizarea serviciilor și pot reduce corupția. Sensibilizarea părților interesate, mass-mediei, oamenilor de afaceri și publicului larg poate duce la o colaborare efectivă între diferitele grupuri implicate și la îmbunătățiri ale soluțiilor pentru transport, facilități recreative, zone de parcare, servicii de sănătate și multe altele.

Este important să se adopte în mod consistent standarde pentru date deschise valabile pentru toate datele deschise, pentru asigurarea unei maxime inter-operabilități și abilități de căutare a informațiilor. Autoritățile locale trebuie de asemenea să asigure un personal calificat pentru publicarea informațiilor deschise ale municipalității și să instruiască angajați specializați în standarde de date deschise.

Datele deschise reprezintă un fenomen relativ nou, fără standarde impuse oficial. Cu toate acestea, există o serie de orientări utile:

Rezoluția 417(2017) și Recomandarea 398(2017) a Congresului Consiliului Europei privind datele deschise pentru servicii publice mai bune explică importanța acestora pentru îmbunătățirea democrației la nivel local.
Rezoluția 435 (2018) și Recomandarea 424 (2018) a Congresului Consiliului Europei privind transparența și guvernarea deschisă somează autoritățile locale și regionale să sporească utilizarea în administrațiile lor a datelor deschise și organizării informației și să le publice în mod complet, accesibil și reciclabil.
Liniile directoare ale Organizației Națiunilor Unite privind datele de guvernare deschise pentru implicarea cetățenilor introduce instrucțiuni pentru stabilirea de politici și recomandări de bună practică.
Acest Set de instrumente al Băncii Mondiale pornește de la stabilirea bazelor, până la planificare și implementare, precum și la evitarea celor mai frecvente obstacole.
Schema de cinci stele pentru implementarea datelor deschise propune cinci pași pentru deschiderea completă a datelor, explicând costurile și beneficiile fiecăruia în parte.
Carta internațională a datelor deschise stabilește șase principii pentru date de guvernare deschise, prompte și interoperabile.
Recomandarea OCDE către Consiliul Guvernării Deschise identifică asigurarea informației la cerere și măsurile proactive din partea Guvernului pentru răspândirea informației drept un nivel inițial de participare civică.

Bune practici

Achizițiile publice

Achizițiile publice se referă la procesul prin care autoritățile publice, inclusiv cele locale, achiziționează muncă, bunuri sau servicii. Acestea reprezintă un element esențial al serviciilor publice pentru autoritățile locale și regionale; un proces eficient de achiziții este crucial pentru o guvernanță reușită.

Standarde internaționale

De vreme ce achizițiile publice vizează o proporție mare a cheltuielilor publice și a transferului resurselor publice către sectorul privat sau organizațiile non-profit, ele sunt deosebit de vulnerabile față de corupție. Autoritățile publice trebuie să utilizeze noi tehnologii pentru sporirea transparenței sporirea transparenței achizițiilor publice și pentru încurajarea unor noi actori economici să intre în procese de licitație cu încrederea că întâmpină o competiție liberă și corectă. Prin afișarea tuturor ofertelor pe o platformă online comună se va minimaliza existența ofertelor nepublicate și a alegerii directe. Folosirea contractărilor deschise și a soluțiilor de licitație deschisă permite de asemenea o mai mare analiză a procesului, reducând mai mult raza de practici corupte. Sistemele de contractări deschise includ un efect preventiv, deoarece oficialii se vor abține să manipuleze procesul contractual dacă vor ști că o dezvăluire completă a procesului de licitație și contractare este posibilă.

Autoritățile locale trebuie să se asigure că există un sistem detaliat de monitorizare a conformității cu legislația privind achizițiile publice și că există un mecanism de răspuns pentru revizuirea apelurilor și reclamațiilor, inclusiv răspunsuri prompte și complete. Autoritățile trebuie de asemenea să monitorizeze implementarea contractelor, în special a extinderilor temporale și a creșterii costurilor, pentru a asigura că beneficiile privind valoarea financiară și calitatea livrării nu vor fi compromise pe parcursul implementării contractului.

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la achizițiile publice:

Rezoluția 421 (2017) și Recomandarea 405(2017) a Congresului Consiliului Europei privind asigurarea transparenței achizițiilor publice la nivel local și regional și Reperele OCDE pentru sporirea integrității în achizițiile publice oferă îndrumare pentru sporirea transparenței și promovarea integrității în cadrul achizițiilor.
Recomandarea OCDE a Consiliului pentru Achiziții Publice promovează utilizarea strategică și holistică a sistemelor de achiziții publice la toate nivelurile guvernării și ale întreprinderilor de stat.
Setul de instrumente OECD privind achizițiile publice disponibil online, oferă instrumente de politici, exemple concrete din diferite țări, precum și indicatori pentru măsurarea oricărui sistem de achiziții publice.
Acordul OMC privind achizițiile guvernamentale stipulează o serie de reguli, conform cărora în achizițiile guvernamentale urmează a fi asigurate condiții deschise, corecte și transparente de concurență.
Directiva UE cu privire la achizițiile publice asigură ca achizițiile publice să reprezinte cel mai optim raport valoare-cost, garantând respectul pentru principiile UE de transparență și concurență.
Legea-model UNCITRAL privind achizițiile publice este un model juridic, care stă la dispoziția guvernelor țărilor ce caută să introducă sau să reformeze legislația ce reglementează achizițiile publice pe piața lor internă.
Ghidul Reformei sistemului de achiziții publice electronice a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), oferă informații și asistență privind elaborarea și implementarea reformei naționale e-Achiziţiile.
Open Contracting Data Standard (OCDS), care oferă standard de date deschise pentru publicarea de informații structurate pe toate etapele unui proces de contractare: de la planificare până la implementare.
Ghidul UNODC (Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă) privind combaterea corupției în achizițiile publice și managementul finanțelor publice, care oferă bune practici în asigurarea conformității cu articolul 9 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției.
Rapoartele anuale ale Băncii Mondiale – Benchmarking Public Procurement, care au evaluat sistemele de reglementare a achizițiilor publice din diferite țări.

Bune practici

Auditul extern

Auditul extern reprezintă verificarea periodică și independentă a documentelor contabile și a informațiilor financiare pentru a garanta că banii publici sunt folosiți în mod corespunzător și eficient. Auditul extern se desfășoară în acord cu reglementările și legile corespunzătoare, pentru a-i ajuta pe cei din afara guvernului să îl tragă pe acesta la răspundere. Pe lângă auditul situațiilor financiare ale instituțiilor bugetare locale, auditul extern se poate extinde dincolo de aspectul financiar, până la evaluarea performanței guvernării raportate la propriile obiective sau la prestarea de programe și servicii.

Standarde internaționale

Standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public se concentrează pe nevoia de raportare financiară, contabilă și de audit a guvernelor naționale, regionale și locale, a agențiilor guvernamentale asociate și a circumscripțiilor pe care le deservesc.
Pagina web Standarde internaționale ale instituțiilor supreme de audit cuprinde o colecție completă a standardelor profesionale și cele mai bune orientări practice pentru auditorii din sectorul public.
Mai multe convenții și standarde pentru combaterea corupției includ prevederi și clauze care se referă la auditul extern.

Bune practici

Finanțarea partidelor politice

Finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale este o componentă necesară a procesului democratic. Aceasta permite expresia sprijinului politic și competiției în alegeri. Principiile care guvernează finanțarea partidelor politice trebuie să includă corectitudine în distribuirea fondurilor de stat, reguli stricte privind transparența, limite pentru mărimea donațiilor private, plafoane privind cheltuielile campaniei, deplină transparență a fondurilor și cheltuielilor, comisii electorale independente, audit independent al finanțelor campaniei și impunerea consistentă de sancțiuni proporționale pentru candidații și partidele politice care încalcă regulile (precum amenzi sau o reducere a contribuțiilor statului în campaniile de alegeri ulterioare).

Standarde internaționale

Reguli clare și rapoarte transparente privind finanțarea și cheltuielile campaniei politice sunt esențiale pentru a susține încrederea în candidații politici, partidele politice și instituțiile guvernamentale. Un dezechilibru în finanțarea partidelor politice poate duce la un avantaj incorect, oferind influență nemeritată unor interese înguste puternice, ducând la pericolul ca politicile să fie „capturate” de interese private mărunte, care să își atingă scopul în detrimentul interesului public.

Mecanismele și regulile privind limitele finanțării politice a partidelor și a finanțării campaniilor politice de către stat trebuie concepute într-un mod care să ofere condiții de concurență echitabile pentru diferiții candidați politici și partide care concurează în alegeri și care să servească la păstrarea independenței forțelor politice față de suporterii financiari.

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la finanțarea partidelor politice:

Rezoluția Congresului 402 (2016) privind „Folosirea greșită a resurselor administrative în cursul proceselor electorale”;
Liniile directoare și raportul privind finanțarea partidelor politice (Consiliul Europei, Comisia de la Veneția, 2001);
Compilația opiniilor și rapoartelor Comisiei de la Veneția privind partidele politice (Consiliul Europei, Comisia de la Veneția, 2013);
Recomandarea (2003)4 Comitetului de Miniștrii către statele membre privind regulile de bază împotriva corupției în cadrul finanțării partidelor politice și campaniilor electorale.

Bune practici

Implicarea civică

“Dreptul cetățenilor de a participa la conducerea afacerilor publice”, inclusiv la nivel local, este definit clar în Carta europeană a autonomiei locale, în Protocolul suplimentar, care afirmă că „dreptul de a participa în afacerile unei autorități locale denotă dreptul de a căuta determinarea sau influențarea exercițiul puterii și răspunderilor unei autorități locale”. Când autoritățile locale se consultă cu cetățenii și îi împlică în conceperea și evaluarea serviciilor publice, acestea deschid calea pentru rezultate politice mai bune și pentru o încredere comună sporită între cetățeni și guvern.

Participarea cetățenilor implică colaborarea cu o gamă largă de părți interesate, precum activiști ai societății civile, jurnaliști, academicieni, reprezentanți ai oamenilor de afaceri, comunități locale și cetățeni activi. Este important ca participarea să fie incluzivă, luând în considerare opiniile publicului larg, ale experților și grupurilor reprezentative, inclusiv pe cei vulnerabili și marginalizați. Mai mult, implicarea părților interesate trebuie să ajungă și la cei ale căror vieți și interese vor fi influențate de implementarea deciziilor în cauză. Pentru ca aceste părți interesate să fie identificate, trebuie lansate consultări publice, înainte de angajamentul la acțiune sau de redactarea unui proiect de hotărâre. Un proces consultativ deschis invită mai întâi părțile interesate să discute și să identifice problemele, provocările și oportunitățile, apoi examinează diferitele scenarii politice, înainte de luarea deciziilor.

Mecanismele participative pot fi grupate în următoarele categorii, care reflectă diferitele nivele de angajament:

informarea publicului despre prioritățile locale, programele și planurile guvernului;
consultarea publicului și/sau a anumitor grupuri de oameni în legătură cu politicile publice și colectarea experienței și expertizei lor;
colaborarea cu publicul și/sau cu anumite grupuri de oameni pentru dezvoltarea soluților la problemele locale (inclusiv procese creative comune, precum în formularea angajamentelor Planului de acțiune al parteneriatului de guvernare deschisă (OGP);
angajarea comunităților locale în procesele de luare a deciziilor prin procese deliberative, voturi (precum participatoare bugetare și referendumuri) și alte instrumente de adoptare a deciziilor.

Conform Protocolului suplimentar, „legea trebuie să ofere mijloace de facilitare a exercitării” dreptului de participare a cetățenilor. Pentru a asigura că formele menționate de participare sunt angajamente autentice, și nu exerciții simbolice, procesul de consultare din jurul formării noilor politici și legislații trebuie să fie sprijinit de legi, regulamente și linii directoare, cât și de o puternică voință politică.

Crearea de politici inclusive trebuie să fie în același timp eficientă, iar publicul trebuie să fie bine informat despre drepturile, oportunitățile și modurile în care poate participa la luarea deciziilor locale. Procesele de creare a politicilor trebuie să fie explicate clar cu mult timp înainte, pentru a le permite cetățenilor și părților interesate să își pregătească cererile și intervențiile. Limite de timp cu puncte de intrare clar precizate pentru implicarea cetățenilor trebuie publicate pentru a asigura că participarea cetățenilor este un exercițiu cu sens, iar autoritățile locale trebuie să ofere răspunsuri celor care fac propuneri de politici sau recomandări. Autoritățile locale trebuie să asigure ca punctele de vedere și pozițiile factorilor implicați să fie reflectate și luate în considerare corespunzător în momentul adoptării politicilor, iar reacțiile trebuie să ofere motive clar exprimate pentru deciziile de a adopta sau nu propunerile. Această abordare inclusivă asigură relevanța politicilor, faptul că sunt bazate pe probe, se supun necesităților de intersecție și răspund cererilor publicului.

Autoritățile locale trebuie de asemenea să angajeze funcționari instruiți în conducerea consultărilor publice, care să asigure că răspunsurile date cetățenilor sunt prompte și detaliate.

Aceste abordări inclusive asigură luarea unor hotărâri mai bune și mai relevante din partea autorităților locale, care reflectă interesul public și sunt bine înțelese de toți cetățenii. În același timp, comunitățile locale pot dezvolta o capacitate durabilă de a-și exprima problemele, a concepe soluții și a monitoriza implementarea lor corectă, rezultând într-o încredere publică sporită față de furnizarea serviciilor locale.

Elaborarea deschisă (co-crearea) politicilor

Elaborarea deschisă/co-crearea politicilor este un termen larg care descrie o dezvoltare a politicilor cu caracter transparent și participativ. Este vorba de o metodă de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor care se folosește de cele mai recente instrumente interactive care deschid elaborarea de politici către diferiți actori într-o lume din ce în ce mai digitală. Nu există un mod universal de elaborare deschisă a politicilor: diferite decizii de determinare a politicii vor necesita abordări diferite.

Standarde internaționale

Elaborarea deschisă/co-crearea politicilor permite guvernelor să ajungă la politici mai informate și mai bine concepute, prin abordări colaborative, care se bazează pe o varietate de perspective și expertiză. Se folosesc diferite instrumente digitale și tehnici analitice pentru ca politicile să fie mai mult bazate pe probe și pe informații. Modelele de implicare pot include un grup special de cetățeni reprezentativi, crowdsourcing de idei de politici, sau folosirea inteligenței colective pentru a utiliza cunoștințele și expertiza unui public divers.

Prin folosirea datelor deschise și a implicării cetățenilor pot fi luate decizii mai informate și mai inclusive, și se poate aplica mai multă inovație, atât în procesele de co-creare a politicilor, cât și în deciziile politice rezultate. Pentru a maximiza efectele pozitive ale elaborării deschise a politicilor, autoritățile locale pot înființa o echipă de co-creare a politicilor care să publice datele folosite pentru elaborarea politicilor publice, și care să pregătească funcționarii publici să lucreze cu date statistice pentru elaborarea politicilor.

Deși nu există standarde specifice pentru elaborarea deschisă a politicilor, următoarele oferă un punct de pornire util:

Protocolul suplimentar la Carta Europeană a Autonomiei Locale privind dreptul de participare la treburile unei autorități locale (CETS nr. 207) asigură garanția juridică internațională a acestui drept, inclusiv stabilirea unor măsuri pentru asigurarea participării cetățenilor.
Îndrumarul pentru participarea civică la luarea deciziilor politice al Consiliului Europei stabilește standarde pentru implicarea cetățenilor și a societății civile.
Rezoluția 435(2018) și Recomandarea 424 (2018) a Congresului Consiliului Europei cu privire la transparență și guvernare deschisă oferă standarde și mecanisme pentru sporirea transparenței și promovarea implicării și a participării cetățenilor la viața publică locală.
Codul bunelor practici pentru participarea societății civile la procesul de luare a deciziilor, adoptat de Conferința ONG-urilor internaționale a Consiliului Europei.
Participarea societății civile la procesul de luare a deciziilor. O trecere în revistă a standardelor și practicilor din țările membre ale Consiliului Europei, Centrul european pentru legislația non-profit (ECNL), pentru Comitetul european privind democrația și guvernarea.
Recomandările OCDE pe Guvernare Deschisă susțin elaborarea și implementarea strategiilor și inițiativelor de guvernare deschisă de succes.
Principiile de orientare ale OCDE susțin dezvoltarea unei culturi a deschiderii.
Documentul OCDE Orientarea spre cetățeni: angajamentul public pentru o politică și servicii mai bune analizează cum se poate pune în practică elaborarea deschisă a politicilor.
Observatorul OCDE al inovației în sectorul public enumeră o serie de instrumente și resurse utile.
Ghidul și Instrumentarul parteneriatelor guvernamentale deschise oferă suport pentru mai multe aspecte.
Atât Australia cât și Marea Britanie au elaborat instrumentare utile.
Societatea regală a artelor, în Marea Britanie, și Forumul pentru inteligență artificială etică, au abordat unele dintre provocările inteligenței artificiale ale noilor technologii în Democratizarea deciziilor privind tehnologia. Un set de instrumente.

Bune practici

Bugetarea participativă

Una dintre formele de participare a cetățenilor, bugetarea participativă, invită cetățenii și grupurile comunitare să propună noi inițiative sau îmbunătățiri pentru serviciile publice, care să fie finanțate de autoritatea locală. Diferite modele includ votul cetățenilor, adesea online, privind diferite proiecte. Bugetarea participativă oferă o platformă pentru ca membrii comunității să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește modul de cheltuire a banilor publici. Astfel se creează oportunități de implicare, educare și capacitare a cetățenilor. De asemenea, bugetarea participativă poate promova transparența, care, la rândul său, reduce ineficiența și corupția.

Standarde internaționale

Bugetarea participativă a început în Porto Alegre, în Brazilia, spre finalul anilor 1980, și s-a răspândit în toată lumea. Pentru a asigura că bugetarea participativă este incluzivă și implică diferite grupuri, inclusiv grupurile minoritare și dezavantajate, trebuie organizate evenimente de informare, atât online cât și cu prezență fizică, și oferit sprijin cetățenilor, diferitelor grupuri comunitare, și actorilor interesați, despre cum să pregătească propuneri pentru considerare. Introducerea bugetării participative ce utilizează o abordare care ține seama de egalitatea de gen poate spori vizibilitatea și accesibilitatea și poate fi plănuită în strânsă colaborare cu grupurile civice locale, cu accent pe inclusivitate.

Deși nu există standarde specifice pentru implementarea bugetării participative, următoarele documente oferă un punct de pornire util:

Protocolul adițional al Cartei Europene a Autonomiei Locale privind dreptul de participare la treburile unei autorități locale (CETS nr. 207) oferă garanții juridice la nivel internațional pentru acest drept, inclusiv implementarea unor măsuri care vor facilita exersarea sa.
Rezoluția 405 (2016) a Congresului Consiliului Europei privind integrarea dimensiunii de gen în bugetare recomandă introducerea metodelor de integrare a dimensiunii de gen în bugetele anuale la nivel local și regional.
Această Notă de sinteză nr. 22 a OCDE oferă o serie de recomandări de politici pentru ca părțile interesate să contribuie la o bugetare participativă de succes.
Această publicație a Băncii Mondiale oferă o sinteză a principiilor de bază, analizează practicile actuale și include șapte studii de caz aprofundate.
Cele mai frecvente 72 de întrebări despre bugetarea participativă, o publicație a organizației UN Habitat analizează modul de implementare a bugetării participative.
Atlasul Bugetării Participative reprezintă cea mai largă compilare de date privind acest proces la nivel mondial.
Unitatea de bugetare participativă a Marii Britanii deține o listă utilă de resurse și instrumente practice.
Chestionarul de sondaj privind bugetele subnaționale deschise al Parteneriatului internațional pentru buget stabilește indicatori pentru evaluarea gradului de deschidere a bugetelor autorităților publice locale.
Principiile participării publice la politica fiscală a Inițiativei globale pentru transparență fiscală.

Bune practici

Consultarea publică

Consultarea publică reprezintă un proces formal, deseori impus prin lege, pentru ca cetățenii și alte părți interesate să-și exprime opiniile la etapele esențiale ale procesului politic. Se poate realiza online, offline sau printr-o combinație a celor două medii. Obiectivele principale sunt îmbunătățirea eficienței, a transparenței și a implicării publicului în luarea deciziilor importante. Realizată în mod eficient și prompt, consultarea publică ameliorează calitatea procesului de luare a deciziilor, îmbunătățește rentabilitatea, duce la soluții politice mai durabile, și promovează o mai mare încredere a publicului în procesul de luare a deciziilor.

Standarde internaționale

Diferite forme de consultare includ informarea și consultarea cetățenilor, precum și colectarea din public a ideilor pentru politici, implicarea publicului în dezbateri și adunări deliberative, unde cetățenii pot elabora potențiale politici pentru informarea procesului de luare a deciziilor, și colaborări în cadrul cărora întreprinderi sociale, experți ai organizațiilor societății civile sau grupuri de experți participă la conceperea și furnizarea de servicii.

Pentru a spori atât incluziunea cât și eficiența consultărilor publice, fiecare autoritate locală trebuie să dispună de o unitate care să răspundă de coordonarea liniilor directoare și procedurilor pentru implementarea consultărilor publice, și de conformitatea acestora cu legislația prevalentă. O astfel de unitate poate de asemenea pregăti funcționari de la diferite departamente pentru a conduce consultările publice. În cazul autorităților locale mai mici cu resure limitate, o unitate amplasată în ministerul responsabil de aceste subiecte, cum ar fi ministerul dezvoltării regionale, ar putea oferi susținere și ateliere de pregătire în coordonarea și actualizarea liniilor directoare și procedurilor pentru consultații publice la nivel local.

Deși nu există standarde specifice pentru implementarea consultării publice, următoarele documente pot constitui un punct de pornire util:

Protocolul adițional al Cartei Europene a Autonomiei Locale privind dreptul de participare la treburile unei autorități locale (CETS nr. 207) oferă garanții juridice la nivel internațional pentru acest drept, inclusiv implementarea unor măsuri care vor asigura participarea cetățenilor, cum sunt procedurile de consultare și referendumurile locale.
Acest Document de referință al OCDE definește consultarea și oferă o prezentare pe scurt a instrumentelor de consultare.
Liniile directoare ale Consiliului Europei privind participarea civică în luarea deciziilor politice stabilesc diferitele tipuri de participare civilă la luarea deciziilor.
Recomandarea Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei privind participarea cetățenilor la viața publică locală.
Recomandarea Consiliului OCDE privind Guvernarea Deschisă sprijină inițiative pentru elaborarea și implementarea politicilor și serviciilor publice într-o manieră deschisă și inclusivă.
Reaching Out: Liniile directoare privind consultarea organismelor din sectorul public, stabilește bune practici în Republica Irlanda.

Bune practici

Petițiile publice

Petițiile publice le permit cetățenilor să aducă probleme diverse în atenția autorităților publice. Numărul de semnături adunate indică nivelul de susținere pentru problema abordată. Acestea urmăresc fie să sporească gradul de vizibilitate a problemei respective, fie să solicite adoptarea unor măsuri specifice. Petițiile sunt adeseori inspirate de activitatea societății civile, dar sunt tot mai des înaintate prin platforme oficiale, preponderent online, prin intermediul cărora petițiile care întrunesc un anumit număr de semnături primesc un răspuns oficial.

Standarde internaționale

Este important ca răspunsul oficial să fie oferit cu promptitudine, și ca motive clare și bine argumentate să fie furnizate pentru hotărârile luate sau neluate ca răspuns la o petiție publică.

Pentru ca petițiile publice să devină un instrument care să rezoneze cu publicul larg, autoritățile locale și organizațiile societății civile trebuie să atragă atenția asupra naturii petițiilor și a procedurilor pentru strângerea de semnături și depuneri ale petițiilor în municipalitățile lor. Deasemenea, trebuie clarificat statutul semnăturilor electronice, pentru asigura transparență deplină privind condițiile pe care o petiție publică trebuie să le satisfacă pentru a primi un răspuns oficial.

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la petițiile publice:

Protocolul suplimentar la Carta Europeană a Autonomiei Locale privind dreptul de participare la treburile unei autorități locale (CETS nr. 207) asigură garanția juridică internațională a acestui drept, inclusiv stabilirea unor mecanisme și proceduri pentru asigurarea participării cetățenilor, precum petițiile publice.
Documentul OCDE Potențialul și problemele e-democrației cuprinde o secțiune privind valoarea și provocările stabilirii unei platforme on-line pentru adresarea de petiții.

Bune practici

Referendumurile locale

Referendumurile locale, care sunt frecvente în țările membre ale Consiliului Europei, oferă autorităților locale un mecanism de sondare a voinței cetățenilor privind probleme concrete care le afectează în mod direct viața de zi cu zi, sau de propuneri de inițiative pe care cetățenii le-ar dori implementate, sau chiar posibilitatea de a bloca o decizie planificată.

Standarde internaționale

Inițiat de către cetățeni sau de un grup de părți interesate, un referendum poate reprezenta o parte dintr-o campanie împotriva unei inițiative sau un proiect perceput ca având un impact negativ asupra bunăstării acestora sau a mediului înconjurător. Spre exemplu, poate fi vorba de un nou parc industrial, un tunel pentru redirecționarea mașinilor pe sub un râu, sau alte proiecte de dezvoltare urbană.

Atunci când există atât o legislație care prevede referendumuri locale, cât și indicații privind organizarea referendumului, există de obicei un procentaj minim al cetățenilor eligibili cu drept de vot ale căror semnături sunt necesare pentru inițierea unui referendum. În anumite cazuri, primarul sau consiliul local pot decide să formuleze o propunere de referendum local. În funcție de cadrul legal, referendumul poate depinde de guvernul local sau poate fi consultativ, caz în care decizia finală aparține consiliului local ales.

Este important ca legislația și procedurile să fie clare, astfel încât cetățenii să cunoască cadrul în care se va acționa asupra rezultatelor unui referendum, și ce răspuns este necesar din partea executivului sau consiliului ales al autorității locale. Ca și în cazul petițiilor publice, este important să se atragă atenția asupra procedurilor de strângere a semnăturilor și asupra statutului semnăturilor electronice, pentru a se asigura că există o deplină transparență în privința condițiilor care trebuiesc îndeplinite înainte ca un referendum să aibă loc. Transparența necesară în cazul finanțării partidelor politice trebuie aplicată de asemenea în cazul finanțării campaniei unui referendum, inclusiv plafoanele de cheltuieli și un audit independent în legătură cu fondurile și cheltuielile.

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la referendumurile locale:

Comisia europeană pentru democrație prin lege (Comisia de la Veneția), cod de bune practici privind referendumurile – prevede principiile organizării referendumurilor și sfaturi practice în legătură cu implementarea acestor principii.
Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind codul de bune practici în legătură cu referendumurile – invită autoritățile publice din statele membre să se lase îndrumate de Codul de bune practici privind referendumurile.
Congresul autorităților locale și regionale, Rezoluția 472 (2021) privind organizarea referendumurilor la nivel local – prevede linii directoare pentru statele membre în privința folosirii referendumurilor locale în mod responsabil și în conformitate cu standarde Consiliului Europei.
ONU: Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 16: Pace, Dreptate și Instituții Puternice; 16.7 Asigură luarea deciziilor în mod responsabil, inclusiv, participator și reprezentativ la toate nivelele.

Riscurile corupției

În absența eticii și a răspunderii publice, corupția și malpraxisul pot să prospere, ceea ce subminează bazele unei societăți pașnice, prospere și juste.

Corupția reprezintă o provocare majoră la adresa democrației și a statului de drept. Ea determină luarea unor decizii și o alocare a resurselor care nu reflectă interesele publicului și concentrează puterea politică în mâinile unui cerc restrâns de persoane. La rândul său, acest lucru face ca liderii politici și instituțiile să își piardă legitimitatea și încrederea populației, ceea ce le scade capacitatea de a guverna.

De asemenea, corupția face ca autoritățile locale și regionale să devină ineficiente și ineficace în exercitarea atribuțiilor lor. Drept urmare, deciziile sunt luate fără a se baza pe interesele societății per ansamblu, pornind doar de la interesele personale ale celor care iau deciziile și ale asociaților acestora. Rezultă utilizarea ineficientă a banilor publici, încheierea contractelor cu furnizori cu prestație slabă și alocarea necorespunzătoare a bugetului. Mai mult, urmează delapidarea de bani și resurse, iar funcționarii publici se folosesc de poziția ocupată pentru a se îmbogăți pe seama celor pe care au datoria de a-i servi.

Corupția mai poate duce la desemnarea funcționarilor publici pe baza favoritismului și nu prin meritocrație, ceea ce înseamnă că autoritățile locale și regionale nu au acces la cele mai pregătite cadre și cele mai strălucite talente. La rândul său, acest lucru creează un mediu propice pentru răspândirea corupției, reducând și mai mult eficiența și eficacitatea administrației.

Organizațiile ineficiente și ineficace, cu personal format din indivizi care și-au obținut locurile de muncă pe alte criterii decât meritele profesionale rezultă în calitatea slabă a serviciilor și a infrastructurii publice, erodând astfel încrederea publică și legitimitatea instituțiilor publice. Mai grav însă este faptul că o consecință sunt costurile umane semnificative, inclusiv sărăcia, moartea, boala și oportunitățile de trai reduse.

În fine, corupția mai dăunează și dezvoltării economice. Aceasta cauzează ca banii publici să fie direcționați și către mediul de afaceri mai puțin competent, care nu prestează întotdeauna ervicii sau produse inovative sau mai accesibile ca preț. Piețele necompetitive, asociate cu impactul negativ al corupției asupra calității serviciilor publice locale și a infrastructurii, ar putea scădea motivarea investitorilor privați și a celor internaționali de a investi într-o regiune anume.

Mita

Darea de mită reprezintă promisiunea, oferirea, acceptarea sau solicitarea unui avantaj personal (de exemplu, un cadou, un împrumut, un premiu, o favoare) în schimbul unei acțiuni ilegale sau imorale. Darea de mită face ca deciziile să nu fie luate în interesul public, ceea ce reduce încrederea populației în instituții și rezultă în servicii publice de slabă calitate.

Standarde internaționale

Următoarele convenții și standarde internaționale se referă la darea de mită:

Convenția OCDE pentru darea de mită funcționarilor publici în tranzacțiile de afaceri internaționale stabilește standarde cu caracter juridic obligatoriu pentru condamnarea dării de mită funcționarilor publici străini în cadrul tranzacțiilor de afaceri internaționale. Aceasta este prima și singura unealtă internațională anti-corupție focalizată pe „partea de ofertă” a procesului de dare de mită.
Standardul internațional împotriva mitei 37001 prevede o serie de măsuri care ajută organizațiile să prevină, să detecteze și să combată darea de mită.
Ghidul OCDE de bună practică a controalelor interne, eticii și conformității, care susține Convenția privind combaterea dării de mită.

Exemplu de jurisprudență

Conflictul de interese

Conflictul de interese apare atunci când un individ are posibilitatea de a obține beneficii personale de pe urma acțiunilor sau deciziilor pe care le ia în funcție oficială. Conflictele de interese – fie reale, observate sau potențiale – au ca rezultat luarea unor decizii care sunt sau pot fi considerate inechitabile și în interes personal. Aceasta scade încrederea populației în instituții și duce la consecințe grave pentru populație.

Standarde internaționale

Recomandarea Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei pe marginea Codurilor de conduită pentru funcționarii publici, precum și Codul european de conduită pentru aleșii locali și regionali reglementează condițiile generale considerate necesare pentru evitarea unor astfel de conflicte.

Rezoluția și Recomandările privind conflictele de interes la nivel local și regional ale Congresului Consiliului Europei propun o serie de măsuri menite să aplaneze riscurile conflictelor de interese și să asigure identificarea timpurie a acestora.
Ghidul OCDE pentru rezolvarea conflictului de interese în administrația publică identifică principii și standarde pentru elaborarea de politici.
Rezoluția și Recomandările Congresului Consiliului Europei privind asigurarea transparenței achizițiilor publice la nivel local și regional și Reperele OCDE pentru sporirea integrității în achizițiile publice oferă îndrumare pentru sporirea transparenței și promovarea integrității în cadrul achizițiilor.

Conflictul de interese mai este reglementat în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de prezentul Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de ncorupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.
Recomandările OCDE privind integritatea publică deplasează accentul de pe politicile de integritate ad hoc pe o abordare comportamentală dependentă de context și pornind de la riscuri, o atenție deosebită acordându-se dezvoltării unei culturi a integrității în întreaga societate.

Exemplu de jurisprudență

Delapidarea

Delapidarea reprezintă însușirea ilegală de bani, bunuri sau alte resurse de către un funcționar căruia i-au fost încredințate. Rezultă pierderea banilor publici, ceea ce reduce capacitatea autorităților de a acționa în interesele publicului, având drept consecință servicii de slabă calitate și consecințe grave pentru populație. De asemenea, delapidarea subminează încrederea publicului în guvern.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, delapidarea este reglementată în următoarele orientări și standarde internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

Exemplu de jurisprudență

Frauda

Frauda reprezintă folosirea înșelăciunii pentru obținerea unui avantaj ilegal sau inechitabil. Frauda erodează încrederea publică în guvern și reduce capacitatea acestuia de a acționa. Adeseori frauda are ca rezultat pierderea de bani publici, ceea ce dăunează serviciilor publice și abilității guvernelor de a se ocupa de nevoile și aspirațiile oamenilor.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, frauda este reglementată în următoarele orientări și standarde internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

Nepotismul

Nepotismul este exploatarea unei poziții oficiale prin oferirea unor avantaje nemeritate unui membru al familiei sau unui prieten (de exemplu, un post sau o favoare). Nepotismul, ca și alte forme de favoritism, rezultă în blocarea accesului administrației publice locale și regionale la candidații cei mai buni. Aceasta generează un mediu propice pentru și mai multă corupție, ceea ce reduce eficiența și eficacitatea administrării.

Standarde internaționale

Fiind un tip de corupție, nepotismul este reflectat în următoarele standarde și ghiduri:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anti-corupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Rezoluția și Recomandările Congresului Consiliului Europei privind combaterea nepotismului în cadrul autorităților locale și regionale stabilește standarde pentru bunele practici și prezintă strategii pentru prevenirea corupției în procedurile de recrutare pentru autoritățile locale și regionale din Europa.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

Exemplu de jurisprudență

Utilizarea neadecvată a resurselor administrative în cadrul campaniilor electorale

Utilizarea neadecvată a resurselor administrative în cadrul campaniilor electorale presupune angajarea politicienilor și a funcționarilor publici în activități ilegale sau abuzive, aceștia utilizând resurse umane, financiare, materiale, ”în natură”, precum și resurse nemateriale pentru a influența rezultatele scrutinelor și a submina astfel obiectivitatea alegerilor.

Standarde internaționale

Republica Moldova a ratificat următoarele tratate și se angajează să respecte următoarele tratate și instrumente legale:

Convenția internațională a ONU cu privire la drepturile civile și politice (articolele 19, 21, 22 și 25), cu adăugirile din paragraful 25 al Comentariului general nr.25 al Comitetului Drepturilor Omului.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ETS nr. 5), în special articolele 10 și 11, precum și articolul 3 al Protocolului nr. 1 al Convenției (ETS nr. 9).
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, în special articolele 7, 17 și 19.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS nr. 173).
Convenția civilă a Consiliului Europei privind corupția (ETS nr. 174).

Utilizarea necorespunzătoare a resurselor administrative în cadrul proceselor electorale este reflectată în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Orientările comune ale Comisiei de la Veneția și OSCE/ODIHR pentru prevenirea și combaterea utilizării neadecvate a resurselor administrative pe durata proceselor electorale enumeră o serie de măsuri și legi care urmează a fi adoptate în acest sens.
Raportul Comisiei de la Veneția asupra utilizării neadecvate a resurselor administrative pe durata proceselor electorale.
Rezoluția Congresului Consiliului Europei privind utilizarea neadecvată a resurselor administrative pe durata proceselor electorale: rolul aleșilor locali și regionali și al funcționarilor publici, precum și Memorandumul explicativ al acesteia.
Rezoluția Congresului Consiliului Europei privind prevenirea corupției și promovarea eticii publice la nivel local și regional și Memorandumul explicativ.
Reperele Congresului Consiliului Europei privind respectarea standardelor internaționale și a bunelor practice pentru prevenirea utilizării neadecvate a resurselor administrative pe durata proceselor electorale la nivel local și regional.
Publicația Congresului Consiliului Europei Resursele administrative și alegerile libere și corecte oferă exemple din practică și sugestii utile.

Extorcarea

Extorcarea înseamnă aplicarea constrângerii pentru a obține bani, bunuri, servicii sau alte avantaje și beneficii de la un individ sau o instituție. Pe lângă dauna pe care o aduce victimei, extorcarea reduce încrederea cetățenilor în guvernare și poate descuraja inițiativele antreprenoriale și investițiile în regiunea afectată.

Standarde internaționale

Fiind o formă a corupției, extorcarea este reflectată în următoarele standarde și ghiduri internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

Exemplu de jurisprudență

Clientelismul

Clientelismul reprezintă promiterea și acceptarea unui beneficiu personal (de exemplu, un cadou, un împrumut, o recompensă, o favoare, un serviciu etc.) în schimbul sprijinului politic. Acesta se bazează adeseori pe o relație inegală dintre patron (de exemplu, un lider politic) și client (de exemplu, votantul). Clientelismul are ca rezultat luarea unor decizii care reflectă interesele aparte ale celor puțini, în locul interesului public mai larg, ceea ce duce la consecințe inechitabile și nedrepte.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, clientelismul este reglementat în următoarele documente și standarde internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anticorupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Rezoluția și Recomandările Congresului Consiliului Europei privind combaterea nepotismului în cadrul autorităților locale și regionale stabilește standarde pentru bunele practici și prezintă strategii pentru prevenirea corupției în procedurile de recrutare pentru autoritățile locale și regionale din Europa.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

Patronajul

Patronajul este utilizarea poziției oficiale pentru numirea într-o funcție publică a unei persoane în baza favoritismului, frecvent în schimbul susținerii electorale.

Standarde internaționale

Reprezentând un tip de corupție, patronajul este reglementat în următoarele documente și standarde internaționale:

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției este singurul instrument universal anti-corupție cu caracter juridic obligatoriu.
Este susținută de acest Ghid tehnic la Convenție.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (ETS No. 173) urmărește să coordoneze incriminarea prin lege a practicilor corupte și să îmbunătățească cooperarea internațională în judecarea infracțiunilor.
Convenția civilă a Consiliului Europei asupra corupției (ETS No. 174) stabilește reguli internaționale comune pentru luarea de măsuri corective eficiente față de persoanele afectate de corupție.
Rezoluția și Recomandările Congresului Consiliului Europei privind combaterea nepotismului în cadrul autorităților locale și regionale stabilește standarde pentru bunele practici și prezintă strategii pentru prevenirea corupției în procedurile de recrutare pentru autoritățile locale și regionale din Europa.
Convenția Uniunii Europene privind combaterea actelor de corupție care implică funcționari urmărește să lupte cu actele de corupție în care sunt implicați funcționarii UE sau ai statelor membre.

De vreme ce utilizarea necorespunzătoare a resurselor administrative în cursul proceselor electorale reprezintă manifestarea cea mai răspândită a patronajului ca formă de corupție, sunt relevante următoarele standarde internaționale:

Rezoluția Congresului Consiliului Europei privind utilizarea neadecvată a resurselor administrative pe durata proceselor electorale: rolul aleșilor locali și regionali și al funcționarilor publici prezintă standardele internaționale și exemple de bune practici pentru combaterea utilizării neadecvate a resurselor administrative.
Orientările Comune ale Comisiei de la Veneția și OSCE/ODIHR pentru Prevenirea și combaterea utilizării neadecvate a resurselor administrative pe durata proceselor electorale sunt menite să ajute factorii de decizie să adopte legi și să inițieze măsuri concrete pentru prevenirea utilizării neadecvate a resurselor administrative.

Exemplu de jurisprudență

Deprecated: html_entity_decode(): Passing null to parameter #1 ($string) of type string is deprecated in /home/alliance-beopen/public_html/theme/footer.php on line 24